RSS

Anotimpul magic



  Copilaria mea e si-acum intacta, in munti,
  In parfumul petalelor mai pure, de floare,
  In cosmosul pasilor mei mandri, marunti,
  Unde iertarea e gratis si nu stiu ca doare.

  Atunci noi cadeam, ne loveam, plangeam,
  Dar imediat ulita vibra prin cantece, chiote,
  Iar ne jucam, visam, invatam si... furam,
  Zambind, o multime serioasa de zambete.

  Cu un balon vesel si o bomboana de menta,
  Priveam ce speciale sunt culorile in curcubeu,
  Nu se compara cu-ale mele, copiate din creta.
  Eu credeam ca-s minuni pictate de Dumnezeu.

  Asa emotie blanda, deplina, cautam in cuvinte,
  Poate intr-o aroma de portocala fermecatoare,
  Sau este in focul nestins al vietii eterne si sfinte,
  Ce traieste chiar si in lumea marina. Nu moare.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS