RSS

„Sărace, român, sărace!”


A fost surprinzător pentru mine să descopăr,în călătoria făcută în Ucraina,oameni care iubesc România mai mult decât cei care locuiesc în ea.Am aflat oameni care trăiesc într-o ţară unde trebuie să vorbească limba rusă (sau ucraineană),deşi ei simt si gândesc româneşte.

M-au impresionat zâmbetul cald şi emoţiile cu care vorbeau despre dragostea pentru fraţii din Romania.Iar atunci când aud graiul cel mai dulce pentru inima românească,li se înseninează chipul şi le strălucesc ochii de încântare!

Însă intâlnirile acestea ne întristează pe toţi: pe românii din Republica Moldova şi din Ucraina,din cauza dorinţei de a fi împreună cu cei din România,iar pe noi pentru că,deşi suntem aici, stăm şi privim cum ţara se „îmbolnăveşte” pe zi ce trece.Sau cum o „îmbolnăvim” noi,prin nepăsarea şi lipsa noastră de iniţiativă.

În consecinţă,este esenţial să punem în balanţă numărul mare de români care muncesc în străinătate pentru cei care ne denigrează în Europa şi în lume, şi fraţii noştri de peste Prut,a căror gânduri se îndreptă spre România.Mă întreb: dorul de casă şi de pământul românesc ne istoveşte sufletul,sau visul de Unire care pare tot mai departe de a se împlini?